May 31 / Sabin Gilceava

Cum mi-am negociat primul salariu


Am mai explicat și cu alte ocazii la ce să fii atent atunci când negociezi salariul. Azi voi povesti cum mi-am negociat eu primul salariu. 

Eram student când mi-am negociat primul salariu de manager. Bineînțeles că nu am sărit direct în funcția de manager; mai avusesem până atunci diverse job-uri în vânzări și eram obișnuit să fiu recompensat cu procent din rezultatele pe care le aveam. 

Acum era pentru prima oară însă când intra în discuție și un salariu fix, și un comision în funcție de rezultate, dar și restul pachetului specific unei astfel de poziții: telefon mobil (și era mare lucru pe vremea aceea), mașină etc.

Mi se pusese mie pata, din discuțiile cu alți prieteni, că 300 de dolari salariu fix e mult. Era echivalentul celui mai mare salariu dintre prieteni, iar tot ce era peste era spectaculos de bine. M-am pregătit pentru discuția de negociere a salariului cu tot felul de argumente pentru care meritam atât de mult.  A venit și ziua interviului și a început discuția despre așteptările salariale pe care le am - pe lângă mașină si telefon cu 1.200 de minute incluse pe lună care erau, citez: “standard și normale pentru o poziție ca aceasta”.

Socoteala de acasă... nu ține cont de persuasiune

  - 300 de dolari pe lună - am răspuns fără să clipesc, pentru că exersasem toată noaptea între reprizele de somn, cum să fiu convingător. 
- Pfoa! Noi nu putem da un salariu atât de mare pe lângă bonus de performanță!
- Care e bonusul de performanță?
- 1.000 de dolari dacă reușești în patru luni să dezvolți o rețea de afiliați în București. 
- Și care sunt criteriile după care vom ști dacă am reușit sau nu să o dezvolt - astfel încât să primesc bonusul?
- O să definim noi criteriile, pentru că avem timp pentru asta. 
Recunosc, îmi sclipeau ochii la bonusul mare ca ursului la miere. În același timp, experiența îmi dovedise că oamenii tind să se entuziasmeze tare la începutul unei colaborări, iar pe măsură ce încep să lucreze împreună, promisiunile necuantificate în criterii clare tind să fie uitate în timp.
Am bătut palma și am obținut job-ul? Da, pe 300 de dolari lunar, iar bonusul să fie diminuat de la 1.000 la 800 - pentru că oricum per total ne încadrăm în același buget, iar criteriile le puteam stabili împreună ulterior.
Am primit bonusul după patru luni? Nu - pentru că normele de aplicare a legii (în baza căreia urma să ne desfășurăm activitatea) nu au fost publicate nici după alte patru luni.

Câteva puncte pe care le-am învățat atunci:

  • Nu pierde din vedere interesul pe care îl ai, chiar dacă ți se flutură pe la nas oferte care sună tentant. Încearcă să acoperi acest interes oferindu-i celuilalt o modalitate de a-și salva obrazul dacă acceptă.
  • Stabilește criterii clare în funcție de care ești evaluat și/sau îl evaluezi pe celălalt. În negocierile comerciale e ca în căsnicie: la nuntă toată lumea e fericită; pe parcurs, dacă așteptările nu sunt clar definite și satisfăcute se ajunge la divorț.
  • Încurajează-l pe celălalt să ofere gratuitățile pe care le are de oferit: telefon, mașină, bonus etc - pentru a-l dezarma de eventualele pârghii pe care le poate folosi mai târziu în negociere. 

La voi cum a fost prima negociere de salariu? Va mai amintiți? Puteți împărtăși în comentarii experiența voastră; mi-ar plăcea să citesc.

Negocieri fructuoase!
Sabin